Elucubratii a la Base (partea N)

„Important este ca Romania sa nu cada pe mana lui: Voiculescu, Vantu, Hrebenciuc, Iliescu, Antonescu, Patriciu, Bella sau Frunda. Ba chiar mai mult, Iliescu ar trebui sa isi vada de treaba si de pensia lui, ca a fost presedinte si sa ma lase pe mine sa desemnez premierul.” Nu imi asum eu aceste afirmatii, ele apartin neprihanitului intai mergator al poporului roman – tovarasul Traian Basescu.

Important este faptul ca EL se situeaza deasupra Curtii Constitutionale si este singurul care intelege cu adevarat sensul Constitutiei si bineinteles unica voce, in masura sa propovaduiasca poporului roman invataturile legii fundamentale in stat.

Tovarasul lanseaza sau mai bine spus relanseaza acelasi atac, a N-a oara, asupra acelorasi persoane, care se repeta la nesfarsit, de-a dreptul obsesiv. Din ce am auzit, si in vechiul regim, exista o psihoza cum ca toata lumea conspira impotriva binelui tarii si a interesului national. Catalogarea sau includerea intr-o categorie sau alta era atunci si este acum facuta (MEREU) de un singur om/partid (supus liderului sau). Acuzele aduse, nu trebuie probate in instatele judecatoresti (de ce or mai fi existand daca si asa dreptatea o detine doar tovarasul?) care in mod normal ar trebui sa se pronunte asupra culpei sau nevinovatiei acuzatilor. Ele nu trebuie probate deoarece este suficient faptul ca, distinsul tovaras este cel care stie cum s-au incalcat legile de catre disidentii sus-mentionati. Ba mai mult probabil ca functia detinuta – cea de presedinte al tarii – ii permite sa faca astfel de remarci (o fi o atributie de serviciu, prevazuta bineinteles in…Constitutie, stiuta doar de el). Totodata, presedinte fiind, probabil ai dreptul sa nu tii cont de prevederile unui drept fundamental care a fost consacrat in documente internationale de prin secolul XVIII si care se refera la prezumtia de nevinovatie („Potrivit art. 52 C. proc. pen., care consacra prezumtia de nevinovatie, orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.”)

Important, in cele din urma, este sa decidem daca impartasim si noi, proletariatul si burghezia reactionara,  viziunea tot mai totalitarista a tovarasului Basescu si sa avem grija pe cine votam, pentru a nu ne trezi peste inca 5 ani  in aceeasi situatie din prezent: de ce ne este frica, sa nu scapam!

Bun venit tovarase!

Circul si instabilitatea politica instaurate de aproape doua saptamani odata cu caderea in Parlament, a guvernului Boc, par a nu se mai termina ci din contra se amplifica si deconspira noi valente ale personajelor marcante de pe aceasta scena.

Tot mai mult pe finalul mandatului, presedintele incearca prin aproape toate masurile si declaratiile sale (contradictorii si derizorii) sa faca un sumar al ultimilor cinci ani in fotoliul de la Cotroceni: incoerenta a discursului, acte si manifestari populiste, asumarea unor merite care nu ii apartin si nu in ultimul rand iscarea (si nu medierea asa cum prevede Constitutia mult citata) conflictelor prin permanenta cautare de adversari si dusmani personali (ai sai) si implicit ai patriei. Pe langa aceste manifestari, din nefericire devenite obisnuite pentru un om care ar trebui sa fie seful diplomatiei, domnul presedinte intrece orice limite – atat cele de bun simt, care nefiind consfintite de Constitutie sunt cel mai usor de incalcat, cat si cele care ii stabilesc atributiile functiei detinute.

Este a doua sau a treia oara (sau poate a n-a oara) in ultimele zile cand Presedintele ignora rolul si deciziile Parlamentului, gasindu-si de fiecare data scuze si explicatii, cel putin interpretabile. Mai intai a refuzat sa accepte majoritatea (de doua treimi) nou formata in parlament cu o propunere concreta de a debloca impasul politic. O majoritate parlamentara care nu este in concordanta cu „viziunea” presedintelui asupra tarii se pare ca este doar o adunatura de oameni ce nu trebuie si nu merita luati/bagati in seama de maria-sa. Degeaba s-a consultat cu liderii majoritatii pentru ca a facut TOT cum a dorit el cu privire la desemnarea premierului (care este sustinut de partidul cu cele mai multe mandate in parlament – deci numarul de mandate conteaza dar numai daca e vorba de un anumit partid).

Ieri, degeaba Parlamentul – organul reprezentativ SUPREM al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii (art.61 din Constitutie) – a dat aviz negativ cu privire la organizarea referendumului privind revizuirea Constitutiei, cu privire la trecerea la un Parlament Unicameral cu maxim 300 de parlamentari, deoarece prea-maritul are din nou o alta viziune. Ba mai mult, vede imperios necesar acest referendum (in urma caruia Constitutia insa nu se schimba) cu toate ca el nu produce efecte deoarece nu poporul voteaza schimbarea legii supreme in stat ci tot Parlamentul. Cu alte cuvinte, in aceeasi zi cu alegerile prezidentiale, presedintele in functie doreste sa puna in mana votantilor inca un buletin in care sa spuna (practic) „presedintele Basescu este cel care vrea un Parlament cu doar 300 de oameni. Nu-i asa ca merit inca un mandat?”

Insa, uita sa faca publice sau mai bine zis nu are ce realizari marcante sa faca publice, din cei 5 ani de mandat. Uita de faptul ca el ne-a urat „sa traim bine” si iata ca suntem (e drept si conjunctural) in pragul celei mai grele ierni din ultimii 20 de ani. Uita de separarea puterilor in stat, si sare de cate ori are ocazia la gatul magistratilor. Uita semnificatiile si insemnatatea cuvintelor „suveranitate, democratie, domnie a legilor„. Uita ca intr-o democratie minoritatea se supune majoritatii. Uita sa fie SI consecvent in convingerile si parerile exprimate. Uita sa fie un mediator, uita sa fie un diplomat, uita sa fie un model (moral) pentru cetateni dar nu uita niciodata de atributiile/puterea lui, de mandria lui, de viziunea lui care tot mai mult este in dezacord cu cea a restului lumii, nu uita sa ne vorbeasca de mogulii si magnatii atat de toxici poporului si bineinteles de necesitatea de a fi reales pentru a putea termina ceea ce a inceput. La revedere domnule presedinte! Bun venit tovarase!

O tara saraca si corupta

„Romania, a poor country of 22 million people, has been desperately trying to overcome a reputation for lawlessness and corruption. Once a magnet for investment among former communist countries, it has fallen into deep recession and has a budget deficit of about €5.3 billion. Unemployment is about 7 percent, compared with 4 percent last year, while economists predict that the economy will contract 8 percent this year after growing 8 percent last year.”

„Romania, o tara saraca cu 22 de milioane de oameni, care incearca cu disperare sa scape de reputatia de tara corupta si dominata de un regim de haos legislativ/anarhie.” Asa este prezentata imaginea Romaniei de unul din cele mai cunoscute ziare din nordul Americii si nu numai.

Probabil sunt partinitori, prost informati si s-au grabit sa faca aceasta catalogare despre noi fara ca macar sa stie unde anume suntem pozitionati pe glob. Si totusi, tind sa cred ca afirmatia aceasta reflecta mai bine decat o oglinda situatia in care se prezinta Romania in momentul prezent. Suntem cu adevarat o tara saraca, coruptia, spagile si micile atentii ne sunt practic induse spre asimilare inca de mici, iar lipsa unui climat legislativ stabil s-a perpetuat din 90 pana in prezent fara nici o jena indiferent de culoarea politica a parlamentelor sau guvernelor postdecembriste.

Suntem ori saraci, ori in pragul saraciei desi tot mai des, in ultimii 4 sau 5 ani, guvernantii, statisticienii si asa numitii analisti economici nu au contenit sa ne anunte cu fiecare ocazie avuta ca ne-au crescut salariile/pensiile. Intr-adevar, desprinse de contextul general acestea s-au marit. In ianuarie 2000 salariul mediu net in Romania era de 172 lei, in timp ce in ianuarie 2009 acesta ajunsese la 1352 lei. In valoarea absoluta cresterea este de aproape 8 ori insa nu cred ca asa trebuie pusa problema. Mai degraba trebuie sa ne intrebam daca resimtim aceasta apreciere prin cresterea puterii de cumparare? sau este doar o crestere corelata cu rata inflatiei? Mai mult, transformat in dolari americani, valoarea salariului mediu net inseamna 482$. Nici mai mult, nici mai putin de 16$ pe zi. Avand in vedere ca banii acestia pot fi cheltuiti pe un mic dejun si un pranz (in unele locuri poate pe o singura cafea) si rationand ca trebuie sa mancam zilnic, inseamna ca un om care traieste dintr-un salariu mediu isi permite „luxul” de a manca 2 mese pe zi. Salariul minim brut pentru angajatii cu studii superioare e stabilit la 1.000 lei deci undeva la 3/4 din salariul mediu. Tradus pe intelesul tuturor, dupa 4 sau 5 ani de studii universitare, ti se garanteaza faptul ca macar 22 din 30 de zile vei avea ce manca.

A opina asupra coruptiei si a interesului reprezentantilor poporului pentru un cadru legislativ sanatos, trainic si propice dezvoltarii economice, e ca si cum am incerca sa raspundem intrebarii Ce a aparut prima data? oul? sau gaina? Aparatul birocratic genereaza, intretine si propaga coruptia iar beneficiile (imediate), si mai ales usurinta obtinerii lor, corup deopotriva bugetari si antreprenori. Inca o dovada in acest sens o reprezinta situatia actuala, premierul Boc a fost demis (de parlament), premierul desemnat nu are o sustinere necesara pentru a fi instalat in functie iar un al treilea premier al majoritatii parlamentare sta pe tusa, pentru ca asa doreste presedintele.

Prea prinsi de disputa orgoliilor, reprezentantii acestor foruri si institutii de conducere, uita cateva lucruri foarte importante: lupta lor pentru putere nu ne tine noua de foame si nu ne plateste facturile, instabilitatea politico-legislativa nu atrage noi investitii sau investitori ci din contra ne pateaza imaginea si asa precara de „tara a lumii a treia”. Insa in loc sa stranga maini si sa consolideze relatii economice in occident/orient, diplomatia si diplomatii, guvernantii si parlamentarii romani prefera sa isi dea cu parerea despre criza politico-economica dar sa NU faca nimic.

Nu trebuie nici sa ne mire, nici sa ne jigneasca, prin urmare, faptul ca suntem priviti si catalogati pe buna dreptate o tara saraca, corupta si in pragul anarhiei.